3. Sistemul Due Diligence
Sistemul de diligență necesară, denumit în continuare DDS, cuprinde procedurile și măsurile prin care operatorul verifică produsele înainte de introducerea pe piață sau de export. În regimul general, acesta include colectarea informațiilor, evaluarea riscurilor și, atunci când este necesar, reducerea acestora până la un nivel neglijabil.
A Colectarea și verificarea informațiilor
Operatorul colectează și păstrează informații și dovezi referitoare la fiecare produs relevant, inclusiv:
- descrierea produsului și cantitatea; pentru lemn, denumirea comună și denumirea științifică completă a speciilor;
- țara de producție, geolocalizarea tuturor terenurilor de proveniență și data sau intervalul de producție;
- identitatea și datele de contact ale furnizorilor și ale clienților profesionali;
- dovezi concludente și verificabile privind respectarea legislației relevante și absența defrișărilor sau a degradării pădurilor în sensul EUDR.
Pentru terenurile de peste 4 hectare de pe care provine lemnul, geolocalizarea se furnizează prin poligoane care descriu perimetrul. Pentru terenurile de cel mult 4 hectare este permisă indicarea prin cel puțin un punct de coordonate. Coordonatele se exprimă cu minimum șase zecimale. Regimul special al operatorilor primari micro sau mici permite, în condițiile art. 4a, utilizarea adresei poștale a terenurilor în locul geolocalizării.
În România, documentele de proveniență și datele de trasabilitate trebuie corelate cu terenul de recoltare și cu lemnul livrat. Verificarea poate utiliza documente silvice, date SUMAL, informații cartografice, imagini și constatări din teren, în funcție de riscul analizat. Un document de transport sau o înregistrare într-un sistem de trasabilitate nu demonstrează, separat, îndeplinirea tuturor condițiilor EUDR.
B Evaluarea riscurilor
În regimul general, operatorul verifică informațiile colectate și stabilește dacă există un risc ca produsele să fie neconforme. Evaluarea ia în considerare, între altele:
- încadrarea țării de producție, existența defrișărilor sau a degradării pădurilor și informațiile relevante despre drepturile asupra terenurilor;
- fiabilitatea documentelor, riscul de falsificare a datelor, aplicarea legislației, corupția și istoricul de neconformitate;
- complexitatea lanțului de aprovizionare și posibilitatea de a lega produsele de terenurile de proveniență;
- riscul de amestec cu lemn de origine necunoscută, de eludare a cerințelor și sesizările susținute de dovezi.
Pentru aprovizionarea cu lemn, neconcordanțele privind originea, speciile, cantitățile sau documentele justificative trebuie clarificate înainte ca operatorul să concluzioneze că riscul este neglijabil. Evaluarea și justificarea concluziei se documentează și se revizuiesc cel puțin anual.
Temei: art. 2 pct. 28, art. 8–10 din EUDR. Exemplele privind verificările în România reprezintă recomandări practice adaptate sectorului lemnului.
C Reducerea riscurilor
Dacă evaluarea identifică un risc care nu este neglijabil, operatorul aplică măsuri proporționale cu problema identificată. Acestea pot include solicitarea de informații și documente suplimentare, verificări independente, audituri sau verificări în teren. Sprijinirea furnizorilor mici pentru îmbunătățirea documentării și trasabilității poate contribui la conformare.
Pentru lemn, măsurile pot urmări confirmarea terenului de proveniență, verificarea dreptului de recoltare și a cerințelor de mediu, corelarea cantităților declarate cu produsele livrate sau verificarea separării materialelor cu origini diferite. Alegerea măsurilor și rezultatele acestora trebuie documentate.
Produsele nu se introduc pe piață și nu se exportă dacă sunt neconforme, dacă riscul rămâne neneglijabil sau dacă operatorul nu poate îndeplini obligațiile aplicabile. Simplul fapt că au fost solicitate documente suplimentare nu este suficient; acestea trebuie să clarifice efectiv riscul.
Diligența simplificată pentru țările cu risc scăzut
România este inclusă în lista țărilor cu risc scăzut, stabilită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1093. Această clasificare privește riscul asociat criteriului privind defrișările și degradarea pădurilor și nu constituie o certificare a legalității fiecărui produs sau furnizor.
Articolul 13 permite neaplicarea etapelor prevăzute la art. 10 și 11 dacă operatorul constată că toate produsele provin din țări cu risc scăzut, după analizarea complexității lanțului, a riscului de eludare și a riscului de amestec cu produse de origine necunoscută sau provenite din țări cu risc standard ori ridicat. Obligațiile de colectare a informațiilor și de depunere a declarației rămân aplicabile, sub rezerva regimului special de la art. 4a.
Dacă apar informații care indică un risc de neconformitate sau de eludare, operatorul trebuie să efectueze evaluarea și reducerea riscurilor și să informeze imediat autoritatea competentă. Originea dintr-o țară cu risc scăzut nu permite ignorarea unor indicii concrete de ilegalitate.
Regimul operatorilor primari micro sau mici
Acest regim privește operatorii care îndeplinesc condițiile de la art. 2 pct. 15a: sunt stabiliți într-o țară cu risc scăzut și introduc pe piață sau exportă produse pe care le-au produs ori recoltat ei înșiși pe terenuri din acea țară, cu respectarea criteriilor de eligibilitate. Nu orice întreprindere mică din sectorul lemnului este automat eligibilă.
În locul declarațiilor obișnuite pentru produsele comercializate, acești operatori depun o declarație simplificată unică și primesc un identificator. Dacă toate informațiile necesare sunt disponibile într-un sistem sau o bază de date instituită în temeiul legislației UE ori naționale, statul membru le poate pune la dispoziție în sistemul EUDR, în condițiile art. 4a alin. (4). Produsele pot fi comercializate numai după atribuirea identificatorului. Responsabilitatea pentru conformitate și obligațiile de diligență aplicabile se mențin.
Menținerea sistemului
DDS se revizuiește cel puțin anual și se actualizează când apar informații care pot influența conformitatea. Documentația se păstrează cel puțin cinci ani. Operatorii care nu sunt IMM-uri au și obligații suplimentare privind auditul independent, responsabilitatea la nivel de conducere și raportarea publică anuală.
Temei: art. 2 pct. 15a, art. 4a și art. 11–13 din EUDR; Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2025/1093.